Mass-media „independentă” pe bani publici: Cum cumpără UE tăcerea presei

Când presa devine „vocea oficială”

Independența editorială este considerată esențială pentru o democrație sănătoasă. Totuși, un raport recent al Uniunii Europene scoate la iveală că instituțiile europene au virat în anul 2023 peste 132 de milioane de euro către mass-media, sub pretextul „informării cetățenilor înainte de alegerile europene din 2024”, informează BerlinerZeitung.

Mai mult, multe dintre aceste fonduri au fost distribuite fără criterii clare, iar identitatea unor beneficiari rămâne secretă.

În fața acestor dezvăluiri, o întrebare devine inevitabilă: cum poate rămâne presa obiectivă când banii vin direct de la cei despre care ar trebui să scrie critic?

Cine sunt beneficiarii?

Printre instituțiile de presă care au primit fonduri europene se numără și publicații din România. Aceste granturi au fost acordate sub pretextul promovării transparenței și informării cetățenilor, însă ridică întrebări legate de influența pe care Bruxelles-ul o poate avea asupra politicilor editoriale ale acestor instituții.

În special, sumele primite de mass-media din România ridică suspiciuni în ceea ce privește imparțialitatea editorială. Iată câteva exemple relevante:

Sursa: Lista oficială a granturilor UE

Este important de remarcat că aceste sume sunt doar o parte dintr-un buget mai mare, distribuit printr-un mecanism opac. Alte publicații, inclusiv unele mari instituții media europene, au primit fonduri similare, ceea ce ridică problema: este această finanțare un sprijin real pentru informarea cetățenilor sau un mecanism de influențare a discursului public?

Lipsa de transparență: cine decide și de ce?

Raportul scoate la iveală un contract-cadru, semnat în 2023, prin care s-a stabilit că 132 de milioane de euro pot fi distribuite către mass-media pe o perioadă de patru ani. Însă, fondurile nu sunt acordate direct publicațiilor, ci prin intermediul agenției Havas Media France, parte a grupului media Vivendi. Această intermediere opacă ridică noi suspiciuni: Cine decide ce instituții primesc bani? Pe ce criterii?

Un aspect și mai problematic este faptul că acordul permite păstrarea anonimității plăților individuale și a destinatarilor, ceea ce face imposibilă o verificare detaliată asupra utilizării acestor fonduri. Această lipsă de transparență creează un teren fertil pentru favorizări, conflicte de interese și chiar abuzuri financiare.

De asemenea, contractul semnat cu Havas Media France nu prevede o metodologie clară de distribuție a fondurilor, lăsând loc pentru suspiciuni cu privire la selecția beneficiarilor. În timp ce unele publicații primesc sume generoase, altele, critice la adresa Bruxelles-ului, sunt ignorate sau rămân fără finanțare. Astfel, se ridică o întrebare esențială: nu cumva aceste fonduri sunt direcționate strategic către instituțiile media care promovează agenda UE?

În plus, acordul este scutit de anumite reguli de transparență, cum ar fi obligația de a publica tranzacțiile de peste 14.000 de euro în baza de date a UE (ted.europa.eu). Aceasta înseamnă că publicul nu poate afla cu exactitate unde ajung banii săi și cine beneficiază de aceste finanțări.

În ciuda acestor aspecte, liderii europeni, precum Roberta Metsola și Ursula von der Leyen, au refuzat să ofere clarificări suplimentare privind alocarea fondurilor, invocând „protejarea intereselor comerciale ale partenerilor economici”. Astfel, UE pretinde că sprijină jurnalismul independent, în timp ce împiedică accesul la informații esențiale despre distribuția banilor publici.

Presa cumpărată sau jurnalism onest?

Martin Sonneborn, europarlamentar german, a fost printre puținii oficiali care au ridicat problema etică a acestor plăți:

„Este uimitor cât de mulți bani din taxe cheltuie Parlamentul European pentru a ne convinge de punctul lor de vedere. Nu ar fi mai simplu să respecte dorințele cetățenilor, în loc să investească milioane în mass-media și rețele sociale?”

Această observație ridică o întrebare crucială: dacă scopul acestor finanțări este „informarea cetățenilor”, de ce sumele sunt direcționate către trusturi media private, și nu către inițiative de educație, dezvoltare economică sau îmbunătățirea accesului la informație pentru grupurile vulnerabile?

Un alt aspect care stârnește controverse este faptul că, deși multe dintre publicațiile beneficiare sunt recunoscute pentru susținerea agendei UE, presa critică nu primește aceleași oportunități de finanțare. Acest dezechilibru ridică suspiciuni serioase privind o posibilă influențare a discursului public prin mecanisme financiare.

Într-o presă care se dorește independentă, finanțarea mascată de la instituțiile europene ridică probleme de etică profesională. Se mai poate vorbi despre jurnalism obiectiv când instituțiile care sunt menite să fie supuse criticii sunt, în același timp, principalii finanțatori ai presei?

Dacă adevărul depinde de cine plătește pentru a fi spus, atunci jurnalismul riscă să devină un instrument de propagandă, nu un garant al democrației.

UE cumpără presa înainte de alegeri?

Nu este pentru prima dată când Comisia Europeană și Parlamentul UE sunt acuzate că folosesc fonduri publice pentru a controla discursul public. Această strategie amintește de regimurile autoritare, unde guvernele finanțează doar presa care le servește interesele.

Uniunea Europeană justifică aceste finanțări prin necesitatea „informării echidistante” a publicului. Însă cât de echidistant poate fi un jurnalist care știe că viitoarele sale proiecte depind de fondurile oferite de Bruxelles? Poate un organ de presă critica cu adevărat instituțiile care îi asigură finanțarea?

Mai mult, lipsa totală de transparență asupra distribuirii acestor bani ridică semne serioase de întrebare. Dacă fondurile sunt alocate în mod legitim și corect, de ce nu sunt toate detaliile disponibile public? De ce nu există un mecanism clar prin care cetățenii să poată verifica traseul banilor europeni?

Ceea ce este și mai îngrijorător este faptul că, odată cu apropierea alegerilor europene, aceste finanțări pot deveni un instrument puternic de influențare a discursului public. Dacă mass-media este finanțată pentru a „informa”, cât de echilibrat va fi discursul și cât spațiu va rămâne pentru opiniile critice?

Aceste aspecte pun sub semnul întrebării noțiunea de presă independentă. Dacă vocile critice sunt reduse la tăcere prin lipsa finanțării, iar cele conforme primesc sprijin, putem vorbi de o manipulare subtilă a spațiului informațional european?

Cine controlează „adevărul” în presă?

Când instituțiile europene pompează bani în mass-media, se creează un precedent periculos. Jurnalismul ar trebui să rămână un pilon al democrației, nu un instrument de propagandă finanțat de cei care dețin puterea.

Atunci când aceleași publicații care primesc bani de la UE prezintă mereu Bruxelles-ul într-o lumină favorabilă, iar orice critică la adresa Comisiei Europene este minimalizată, devine evident că presa „independentă” este, de fapt, dependentă de finanțatorul său.

Așadar, de fiecare dată când citim un articol care prezintă doar realizările Uniunii Europene, fără să menționeze problemele sau criticile existente, ar trebui să ne întrebăm: este acel conținut un material jurnalistic obiectiv sau doar un discurs finanțat cu bani publici?

Sursa:BerlinerZeitung