Generalul care a vrut să bombardeze China: Povestea unei demiteri istorice
În 1951, președintele Truman l-a demis pe generalul Douglas MacArthur pentru insubordonare, dar în spatele deciziei se ascundea teama că generalul devenise instabil mintal și voia să declanșeze un război nuclear în Asia.
Pe 17 aprilie 1951, în plin Război din Coreea, președintele Harry Truman a luat o decizie explozivă: l-a destituit pe generalul Douglas MacArthur, comandantul forțelor ONU, idol național și veteran legendar al celui de-al Doilea Război Mondial. Oficial, motivul era insubordonarea. Neoficial, era teama că omul care voia să „salveze lumea” ar fi putut, de fapt, s-o distrugă.
Un erou cu apucături de tiran
În culise, MacArthur devenise un coșmar pentru administrația americană. Contrar ordinelor primite, cerea insistent extinderea războiului în China și planifica folosirea armelor nucleare împotriva bazelor chineze. Devenise obsedat de ideea unei „victorii totale”, iar colaboratorii apropiați începuseră să-l descrie ca fiind instabil, impulsiv și din ce în ce mai paranoic.
În ședințe private, el susținea scenarii despre un complot mondial împotriva Americii, refuza ordine directe și își considera superiorii trădători. Se spune că, într-o discuție din martie 1951, ar fi exclamat:
„Dacă Truman nu vrea să câștigăm, atunci trebuie să-l ignor!”
Un consilier al Casei Albe nota că generalul „se vedea deja liderul suprem al unui nou front mondial împotriva comunismului”. Refuza ordine, susținea că președintele nu înțelege strategia militară și considera că doar el știa ce e mai bine pentru America.
„Vrea să folosească bomba? Îl schimbăm înainte să o arunce”
Deși publicul îl idolatriza, în spatele ușilor închise, decizia de a-l demite a fost una de urgență. Truman și echipa sa se temeau că, dacă MacArthur continuă, riscul unui al Treilea Război Mondial devine real. Potrivit arhivelor, planul său includea detonarea de focoase nucleare pe 30 de ținte din China și Coreea de Nord.
Publicul l-a primit ca pe un erou, dar liderii mondiali au răsuflat ușurați la vestea demisiei sale.
Discursul rostit în Congres – „Old soldiers never die, they just fade away”( „Soldații bătrâni nu mor niciodată, ei pur și simplu se sting încet.”)– a intrat în istorie, dar nu a șters îngrijorarea: cât de aproape am fost de un război global, declanșat nu de inamici, ci de propriul nostru erou militar?
Uneori, cei mai periculoși oameni nu sunt dușmanii din afară, ci idolii dinăuntru.
Unii eroi nu distrug lumea cu intenție, ci cu convingerea că o salvează...
Istoria nu uită astfel de oameni.
🧭 Arhiva Ciudățeniilor Istoriei aduce la lumină întâmplări care îți dau fiori, dar și curiozitatea de a săpa mai adânc.
