Europa și acordarea cetățeniei la naștere: O excepție în peisajul global
În majoritatea țărilor europene, cetățenia nu este acordată automat copiilor născuți pe teritoriul național, spre deosebire de America, unde multe state oferă acest drept fără restricții.
Conform unui articol publicat de Euronews, cele mai multe țări din Europa își bazează legile cetățeniei pe jus sanguinis (dreptul sângelui), ceea ce înseamnă că un copil obține cetățenia prin părinții săi, nu prin locul nașterii.
În schimb, în America Latină, state precum Argentina, Brazilia, Chile și Peru acordă cetățenia automat tuturor copiilor născuți pe teritoriul lor, indiferent de naționalitatea părinților. Statele Unite și Canada au, de asemenea, o politică similară, oferind cetățenie prin jus soli- ( „dreptul solului” sau „dreptul pământului”) . necondiționat.
Care sunt excepțiile din Europa?
Deși jus soli necondiționat nu mai există în UE, unele state europene aplică acest drept în anumite circumstanțe:
🔹 Franța – Copiii născuți din părinți străini pot obține cetățenia la 18 ani, dacă au locuit în Franța timp de cel puțin 5 ani.
🔹 Germania – Oferă cetățenie copiilor născuți pe teritoriul său, dacă unul dintre părinți a locuit legal în țară timp de minim opt ani.
🔹 Spania – Permite accesul la cetățenie mai rapid pentru copiii născuți din părinți apatrizi sau din părinți cu cetățenie din fostele colonii spaniole.
🔹 Irlanda – A fost ultima țară europeană care a oferit jus soli complet, dar a renunțat la această politică în 2004, după un referendum.
În alte țări, cum ar fi Italia sau Austria, accesul la cetățenie prin naștere este extrem de restrictiv, iar copiii născuți din părinți străini trebuie să îndeplinească condiții stricte pentru a deveni cetățeni.
O tendință generală spre restricții
Decizia Europei de a limita jus soli vine în contrast cu sistemele din America și alte părți ale lumii. Aceste politici au fost modificate de-a lungul timpului, multe țări europene invocând migrația și integrarea socială drept motive pentru a înăspri accesul la cetățenie.
Această diferență între America și Europa ridică întrebări despre modul în care statele își definesc identitatea națională și despre impactul acestor politici asupra imigranților și generațiilor viitoare.
