Descoperirea formațiunii Durupınar: Arca lui Noe sau fenomen geologic?​

De mii de ani, povestea lui Noe și a arcei sale a captivat imaginația oamenilor din întreaga lume. Conform Bibliei, Dumnezeu a decis să trimită un potop devastator pentru a curăța pământul de răutatea umanității, salvând doar un om drept, Noe, și familia sa. Pentru a-i proteja, Dumnezeu i-a poruncit lui Noe să construiască o arcă uriașă, în care să adăpostească „din fiecare făptură vie câte două” (Geneza 6:19). Dar ce s-a întâmplat cu această navă colosală după ce apele s-au retras? Este posibil ca vestigiile ei să fi fost găsite în Turcia?

Formațiunea Durupınar – O arca pietrificată?

În 1959, pilotul turc Ilhan Durupınar a identificat o formațiune neobișnuită într-o fotografie aeriană a regiunii Ararat. Aceasta avea o lungime de aproximativ 163 de metri, foarte apropiată de cei 157 de metri menționați în Biblie. Forma alungită, asemănătoare unei nave, a atras atenția cercetătorilor și a pasionaților de arheologie biblică, care au speculat că ar putea fi rămășițele Arcei lui Noe.

Conform Bibliei, Arca lui Noe avea următoarele dimensiuni (Geneza 6:15):

• 300 de coți în lungime – echivalent cu aproximativ 157 de metri
• 50 de coți în lățime – aproximativ 26 de metri
• 30 de coți în înălțime – circa 15 metri

Formațiunea Durupınar pare să corespundă aproape perfect cu aceste dimensiuni, ceea ce i-a determinat pe unii cercetători să investigheze mai profund acest sit.

Ce arată descoperirile recente?

Începând cu anul 2021, un grup internațional de oameni de știință din Turcia și SUA a analizat mostre prelevate din structura Durupınar. Testele de laborator au arătat că solul conține depuneri de sedimente marine, fosile de organisme acvatice și structuri ce par a fi lemn fosilizat. Datarea acestor materiale a relevat o vechime cuprinsă între 5500 și 3000 î.Hr., o perioadă care coincide cu epoca în care se presupune că a avut loc potopul biblic, informează Daily Mail.

Cercetătorii au descoperit, de asemenea, urme de fier oxidat și forme ce par a semăna cu grinzile unei structuri organizate. Aceste descoperiri au condus la ipoteza că formațiunea ar putea fi o rămășiță a unei construcții antice, însă geologii sunt sceptici.

Argumente pro și contra

Argumente în favoarea autenticității

1. Dimensiuni apropiate de cele biblice: Formațiunea Durupınar are aproape aceeași lungime ca Arca descrisă în Geneza.
2. Prezența materialelor antice: Fosilele marine și structurile asemănătoare lemnului indică faptul că regiunea a fost acoperită de apă în trecut.
3. Localizarea geografică: Biblia menționează că arca s-a oprit pe „munții Ararat” (Geneza 8:4), iar formațiunea se află în apropierea acestui lanț muntos.
4. Urme de fier oxidat: Unele analize sugerează că ar putea fi cuie antice sau resturi de unelte folosite în construcție.

Profesorul Dr. Faruk Kaya, prorector al Universității Ağrı İbrahim Çeçen, a declarat:

"Conform rezultatelor inițiale, se crede că au existat activități umane în această regiune încă din perioada calcolitică"

Argumente contra autenticității

1. Explicația geologică: Geologii afirmă că formațiunea este rezultatul unor procese naturale de eroziune și alunecări de teren.
2. Fosilizarea lemnului: Pentru ca lemnul să se fosilizeze complet, este nevoie de milioane de ani, ceea ce face improbabilă conservarea arcei timp de doar 5000 de ani.
3. Lipsa unei structuri clar definitive: Nu au fost descoperite rămășițe de lemn tratat sau unelte de construcție care să confirme că ar fi fost o ambarcațiune.
4. Părerile istoricilor: Mulți istorici consideră că potopul biblic ar putea fi inspirat de inundațiile catastrofale din Mesopotamia, nu de un eveniment global.

Mit, legendă sau realitate?

Povestea lui Noe și a potopului biblic este una dintre cele mai cunoscute relatări ale umanității, menționată nu doar în Biblie, ci și în alte texte antice, ceea ce ridică întrebarea: este această poveste o descriere istorică a unui eveniment real sau doar o alegorie simbolică transmisă de-a lungul generațiilor?

Unul dintre cele mai vechi texte care conține o relatare asemănătoare este Epopeea lui Ghilgameș, o scriere sumeriană din mileniul al III-lea î.Hr. Aceasta menționează un erou numit Utnapiștim, căruia zeii i-au poruncit să construiască o navă pentru a supraviețui unui potop nimicitor. Detaliile sunt izbitor de asemănătoare cu povestea biblică: o arcă imensă, salvarea animalelor, ploaia torențială și sfârșitul potopului marcat de trimiterea unor păsări pentru a găsi pământ uscat.

Aceste similitudini ridică două posibilități:

1. Există un eveniment real care a inspirat atât Biblia, cât și Epopeea lui Ghilgameș.
2. Potopul este un mit cultural comun, transmis și adaptat în diferite civilizații.

Din punct de vedere științific, există teorii care sugerează că anumite regiuni ale lumii au suferit inundații catastrofale în trecut. De exemplu, ipoteza potopului din Marea Neagră, propusă de geologii William Ryan și Walter Pitman, sugerează că în jurul anului 5600 î.Hr., a avut loc o inundație bruscă ce a transformat Marea Neagră dintr-un lac de apă dulce într-o mare sărată. Un astfel de eveniment ar fi putut sta la baza miturilor despre potop.

De asemenea, descoperirile arheologice din Mesopotamia au evidențiat urme ale unor inundații severe care ar fi putut inspira aceste povești. Cu toate acestea, nu există dovezi clare că un potop global a avut loc exact așa cum este descris în Biblie.

În ciuda scepticismului, cercetările asupra formațiunii Durupınar continuă. Oamenii de știință din cadrul proiectului „Mount Ararat and Noah's Ark Research Team” speră să obțină fonduri suplimentare pentru a efectua foraje mai adânci și scanări georadar detaliate care să ofere mai multe informații despre structura subterană a formațiunii. Dacă vor fi descoperite rămășițe de lemn prelucrat sau alte artefacte artificiale, acest lucru ar putea schimba perspectiva asupra întregii teorii.

„Nu putem afirma cu certitudine că aceasta este Arca lui Noe, dar descoperirile sunt intrigante și merită studiate în continuare”, a declarat profesorul Faruk Kaya, unul dintre coordonatorii proiectului.

Descoperirea formațiunii Durupınar adaugă un nou capitol fascinant în dezbaterea privind Arca lui Noe. Deși unii cercetători sunt convinși că aceasta ar putea fi o relicvă a potopului biblic, mulți oameni de știință rămân sceptici, argumentând că formațiunea este rezultatul unor procese geologice naturale.

Indiferent de concluziile viitoare, această poveste rămâne un simbol puternic al supraviețuirii, credinței și rezilienței umane. Chiar dacă Arca lui Noe nu va fi găsită niciodată, mitul său continuă să inspire și să fascineze generații întregi.

Pentru o perspectivă vizuală asupra acestor descoperiri, puteți viziona următorul material video: