Dependența periculoasă a Europei de medicamente: Călcâiul lui Ahile al strategiei de apărare

Un grup de 11 miniștri ai sănătății din Uniunea Europeană a emis un avertisment privind dependența excesivă a Europei de țările asiatice, în special China, pentru furnizarea de medicamente esențiale, cum ar fi antibioticele și anestezicele. Această dependență, care se ridică la 80-90% pentru anumite antibiotice, este văzută ca o vulnerabilitate critică ce ar putea submina capacitățile de securitate și apărare ale Europei. Miniștrii solicită diversificarea surselor de medicamente, creșterea producției locale și constituirea de stocuri centralizate pentru a reduce acest risc, relatează reuters.com.

Contextul dependenței: Cum a ajuns Europa vulnerabilă în fața crizelor farmaceutice

În ultimele decenii, industria farmaceutică europeană a suferit transformări majore, pe măsură ce producția de medicamente generice și ingrediente active a fost externalizată către țări asiatice, în special China și India. Motivele principale au fost costurile de producție mai scăzute, reglementările mai permisive și accesul facil la materii prime, ceea ce a permis companiilor farmaceutice să reducă cheltuielile operaționale și să mențină prețurile competitive.

Această strategie economică a avut însă consecințe pe termen lung: Europa și-a pierdut autonomia farmaceutică, devenind puternic dependentă de importuri pentru o gamă largă de medicamente esențiale, inclusiv antibiotice, analgezice, anestezice și tratamente oncologice. Astăzi, aproximativ 80% din ingredientele active farmaceutice utilizate în medicamentele europene sunt produse în afara continentului, ceea ce face ca lanțul de aprovizionare să fie extrem de fragil în fața unor crize globale.

Pandemia de COVID-19: Un semnal de alarmă pentru Europa

Criza sanitară globală declanșată de COVID-19 a evidențiat în mod brutal aceste vulnerabilități. În 2020, restricțiile comerciale impuse de marile economii asiatice au dus la blocaje majore în exporturile de medicamente și echipamente medicale, punând în dificultate sistemele de sănătate din Europa. Spitalele s-au confruntat cu penurii severe de medicamente esențiale, iar statele membre ale Uniunii Europene au fost nevoite să își dispute resursele limitate disponibile pe piața internațională.

Această situație a demonstrat cât de periculoasă este dependența excesivă de furnizori externi și a ridicat întrebări serioase despre capacitatea Europei de a-și proteja cetățenii în fața unor viitoare crize sanitare sau conflicte geopolitice. De asemenea, pandemia a accelerat necesitatea regândirii strategiilor de producție farmaceutică și a determinat liderii europeni să caute soluții pentru reducerea dependenței de importuri și stimularea producției locale.

În acest context, discuțiile despre suveranitatea farmaceutică au devenit un punct central în politica europeană, iar statele membre au început să analizeze măsuri pentru repatrierea producției de medicamente critice și diversificarea surselor de aprovizionare, astfel încât să reducă riscurile asociate cu eventualele crize viitoare.

Declarații ale oficialilor europeni

Miniștrii sănătății din 11 țări ale Uniunii Europene au subliniat necesitatea unei acțiuni imediate pentru a aborda această problemă. Într-o scrisoare comună, aceștia au afirmat:

„Este ușor pentru actori externi să transforme această dependență într-o vulnerabilitate critică, una care ar putea submina grav capacitățile de securitate și apărare ale Europei” ​, conform agenției reuters.com.

La nivel instituțional, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a subliniat necesitatea unei abordări strategice privind aprovizionarea cu medicamente, evidențiind importanța integrării acestui aspect în politica de securitate a Uniunii. Oficialii europeni consideră că este momentul unei acțiuni decisive pentru reducerea riscurilor și consolidarea autonomiei farmaceutice a Europei.

Măsuri propuse pentru reducerea dependenței

Pentru a contracara această vulnerabilitate, liderii europeni au propus o serie de măsuri concrete, menite să reducă riscurile și să asigure un lanț de aprovizionare stabil:

• Diversificarea surselor de aprovizionare – Dezvoltarea unor noi parteneriate internaționale și identificarea unor alternative pentru producția de medicamente esențiale, astfel încât Europa să nu depindă de un număr limitat de furnizori.
• Creșterea producției locale – Investiții în infrastructura farmaceutică europeană pentru a reduce dependența de importuri și a garanta accesul la medicamente în orice situație.
• Stocuri strategice – Crearea unor rezerve centralizate de medicamente critice pentru a preveni crizele de aprovizionare și a asigura disponibilitatea tratamentelor în momente de urgență.

Aceste măsuri ar putea fi integrate într-un cadru de securitate mai larg, similar cu politica adoptată de Statele Unite, unde lanțurile de aprovizionare farmaceutice sunt considerate un aspect esențial al securității naționale.

Implicarea în strategia de apărare

Problema aprovizionării cu medicamente nu este doar o provocare de sănătate publică, ci și o chestiune de securitate strategică. În eventualitatea unui conflict sau a unei crize globale, accesul limitat la tratamente esențiale ar putea avea consecințe grave asupra capacității Europei de a răspunde eficient. De exemplu, întreruperile în livrarea de antibiotice ar putea transforma infecții tratabile în amenințări majore, iar lipsa anestezicelor ar putea compromite intervențiile chirurgicale critice.

Mai mult, dependența de furnizori externi expune Europa la posibile presiuni politice și economice, subminând stabilitatea regională. Pentru a evita aceste riscuri, Uniunea Europeană trebuie să adopte o strategie pe termen lung, axată pe consolidarea capacității interne de producție, diversificarea lanțurilor de aprovizionare și constituirea unor rezerve de urgență. Securizarea industriei farmaceutice devine astfel un pilon esențial al apărării europene și al autonomiei strategice.

Opiniile experților

Specialiștii în securitate și sănătate publică avertizează că lipsa unor măsuri rapide și eficiente ar putea transforma dependența Europei de importuri într-o vulnerabilitate majoră. Aceștia atrag atenția asupra riscurilor pe termen lung, subliniind că penuriile de medicamente esențiale ar putea afecta nu doar populația civilă, ci și capacitatea statelor europene de a gestiona crize sanitare și conflicte geopolitice.

Totodată, experții susțin că este esențială o coordonare mai strânsă între statele membre pentru a dezvolta o strategie comună privind producția și stocarea medicamentelor critice. Investițiile în infrastructura farmaceutică și diversificarea aprovizionării sunt văzute ca soluții fundamentale pentru reducerea dependenței și creșterea rezilienței Europei în fața viitoarelor crize.

Dependența Europei de medicamente produse în afara granițelor sale reprezintă o amenințare strategică ce necesită acțiuni urgente și coordonate. Integrarea securității aprovizionării cu medicamente în strategia de apărare a Uniunii Europene este esențială pentru protejarea sănătății publice și a stabilității economice.

Prin măsuri precum diversificarea surselor de aprovizionare, creșterea capacității interne de producție și dezvoltarea unor rezerve strategice, Europa poate reduce riscurile și își poate consolida autonomia farmaceutică. În acest context, deciziile care vor fi luate la nivel european în următoarele luni vor avea un impact semnificativ asupra modului în care continentul va gestiona viitoarele crize și provocări globale.