De ce nu a fost invitată România la Summitul de la Paris? Analiza Deutsche Welle
Un articol publicat de Deutsche Welle, semnat de jurnalista Sabina Fati, analizează motivele absenței României de la summitul de la Paris, unde liderii europeni au discutat despre sprijinul pentru Ucraina.
Într-un context geopolitic în care SUA și Rusia par să pregătească o nouă ordine mondială, România ezită să-și definească un rol clar și balansul său între mai multe tabere ar putea explica lipsa unei invitații la masa negocierilor.
Summitul de la Paris - România absentă
Pe 26 februarie, la Paris, liderii a opt state europene – Franța, Germania, Marea Britanie, Italia, Spania, Olanda, Danemarca și Polonia – s-au reunit pentru a discuta despre viitorul Ucrainei și arhitectura de securitate europeană. Într-un articol publicat de Deutsche Welle, jurnalista Sabina Fati subliniază faptul că România nu a fost invitată la acest eveniment crucial, deși este unul dintre statele care au contribuit semnificativ la sprijinirea Ucrainei.
De ce România nu a fost invitată? Potrivit Deutsche Welle, Bucureștiul se află într-o poziție de balans între mai multe tabere, iar indecizia sa cu privire la viitoarele negocieri de pace dintre SUA și Rusia ar putea fi un motiv esențial al excluderii.
SUA și Rusia redefinesc jocul, Europa caută o direcție
Summitul de la Paris a avut loc într-un moment de tensiune, în care Statele Unite au inițiat negocieri directe cu Rusia, fără participarea Europei și a Ucrainei. Această mișcare a provocat neliniște în rândul liderilor europeni, care încearcă să își formuleze o strategie comună înainte ca Washingtonul și Moscova să stabilească noi reguli de joc.
JD Vance, vicepreședintele american, a criticat deschis Europa, declarând că amenințarea nu vine din Rusia sau China, ci din interiorul Europei, care nu împărtășește aceleași valori fundamentale ca SUA. Într-un gest simbolic, Vance s-a întâlnit la München cu șefa AfD, partidul german de extremă dreapta, ceea ce a accentuat ruptura dintre Washington și liderii europeni tradiționali.
În acest context, premierul Poloniei a avertizat că „Europa are nevoie urgent de un plan de acțiune propriu privind Ucraina și securitatea noastră, altfel alte puteri globale vor decide asupra viitorului nostru – și nu neapărat în conformitate cu interesele noastre”.
La rândul său, Antonio Costa, președintele Consiliului European, a subliniat că Uniunea Europeană trebuie să fie parte a negocierilor de pace cu Rusia, pentru a modela viitoarea arhitectură de securitate a continentului.
Opoziția: Iliberalii și naționaliștii critică Europa
În timp ce liderii europeni încearcă să își coordoneze acțiunile, opoziția la acest curent a devenit tot mai vocală. Ministrul ungar de Externe, Péter Szijjártó, a denunțat summitul de la Paris, descriindu-l ca pe o reuniune a „liderilor europeni frustrați, pro-război și anti-Trump”, care încearcă să împiedice orice negociere de pace.
De asemenea, premierul Italiei, Giorgia Meloni, cunoscută pentru relația sa apropiată cu Donald Trump, a cerut ca și statele est-europene, care au avut contribuții semnificative în sprijinul Ucrainei, să fie incluse la masa deciziilor.
România: Un partener de încredere pentru SUA, dar lipsită de o direcție clară?
În acest peisaj geopolitic, România pare prinsă între două viziuni:
- Susținerea democrației liberale europene, alături de Franța, Germania și alte state occidentale.
- Apropierea de iliberalismul promovat de Ungaria, Austria și, tot mai vizibil, de partea aflată la conducere a establishmentului politic american.
Șeful diplomației române, Emil Hurezeanu, a transmis un mesaj clar emisarului special al SUA pentru Rusia-Ucraina, generalul Keith Kellogg:
„România rămâne un aliat de încredere al Statelor Unite” și vrea „să participe la tratativele de pace și la reconstrucția Ucrainei”.
Printre argumentele României se numără:
- Găzduirea și sprijinirea a peste un milion de refugiați ucraineni.
- Transportul a 50-60 de milioane de tone de cereale ucrainene prin porturile românești.
- Antrenarea piloților ucraineni și donarea unei baterii Patriot, ceea ce a reprezentat 25% din capacitatea sa de apărare antirachetă.
În ciuda acestor contribuții, România nu a fost invitată la summitul de la Paris, ceea ce ridică întrebarea: este percepută România ca un actor cu o poziție neclară în jocul geopolitic actual?
România prinsă între două lumi: Un echilibru care poate fi costisitor
Așa cum a fost de multe ori în istorie, România încearcă să joace la mai multe capete, căutând să mențină relații puternice atât cu Europa liberală, cât și cu Statele Unite , care par să se îndepărteze de liberalism și să îmbrățișeze un nou tip de „democrație suveranistă”.
Potrivit politologului bulgar Ivan Krastev, liberalismul nu a prins niciodată rădăcini puternice în Europa de Est, unde democrația este adesea redusă la alegeri, fără o asumare reală a valorilor statului de drept și a toleranței.
În această nouă paradigmă geopolitică, Statele Unite nu mai sunt motorul liberalismului global, ci par să se orienteze spre un model bazat pe suveranitate națională și prioritizarea intereselor proprii, așa cum susțin lideri precum JD Vance și Donald Trump. În contrast, Uniunea Europeană rămâne atașată ideii de globalizare, interdependență economică și integrare multilaterală.
Această diferență fundamentală de viziune generează tensiuni între cele două blocuri, iar România, prinsă la mijloc, încearcă să mențină o poziție echilibrată, ceea ce o face uneori să pară indecisă în fața marilor negocieri internaționale.
România oscilează între aceste direcții contradictorii și riscă să nu mai fie percepută ca un actor de încredere la nivel internațional, iar absența sa de la summitul de la Paris ar putea fi un semnal clar că indecizia sa geopolitică are consecințe.
Sursa: 📖 Citește articolul integral aici: Deutsche Welle.
