Cum să vă reduceți riscul de demență, având în vedere creșterea alarmantă a cazurilor până în 2060

Demența, o afecțiune gravă care afectează memoria, concentrarea, judecata și alte funcții cognitive, se preconizează că va deveni o provocare din ce în ce mai mare pentru sănătatea publică globală. Conform unui studiu publicat în revista Nature Medicine și citat de Euronews, numărul cazurilor de demență din Statele Unite ar putea să se dubleze până în 2060, iar tendința este similară la nivel mondial.

Creșteri semnificative în numărul cazurilor de demență

Cercetătorii estimează că riscul de a dezvolta demență după vârsta de 55 de ani este de 42%, aproape dublu față de estimările anterioare. Această creștere este atribuită în principal îmbătrânirii populației. Un alt studiu din 2022, citat de aceeași sursă, a prognozat că numărul global al cazurilor de demență va crește de la 57,4 milioane în 2019 la aproape 153 de milioane în 2050.

Creșterea este mai pronunțată în regiunile europene până în 2050:

Europa de Est: +92%

Europa Centrală: +82%

Europa de Vest: +74% 

Aceste date subliniază necesitatea unor politici publice eficiente și a intervențiilor preventive pentru a diminua impactul acestei afecțiuni debilitante.

Ce este demența?

Demența este o pierdere progresivă a memoriei, a limbajului și a altor funcții cognitive esențiale pentru viața de zi cu zi. Cea mai frecventă formă de demență este Alzheimer, care poate debuta prin modificări silențioase la nivelul creierului cu două decenii înainte de apariția simptomelor. Alte forme includ:

Cauze mixte – o combinație de Alzheimer și factori vasculari care agravează simptomele.

Demența vasculară – cauzată de afecțiuni ale inimii sau accidente vasculare cerebrale ce afectează fluxul sanguin către creier.

Dr. Josef Coresh, cercetător la Universitatea NYU Langone Health, a explicat în cadrul studiului că “există o fereastră critică de 20 de ani, între 55 și 75 de ani, pentru prevenirea acestei afecțiuni”.

Diferențe în funcție de vârstă și gen

Conform datelor analizate în cadrul unui studiu pe aproximativ 15.000 de adulți din SUA, riscul de demență variază semnificativ:

Între 85 și 95 de ani: riscul ajunge la 42%.

Între 75 și 85 de ani: riscul crește la 20%.

Între 55 și 75 de ani: doar 4% dezvoltă demență.

Femeile sunt mai predispuse decât bărbații, cu un risc de 48% comparativ cu 35%, deoarece, în medie, trăiesc mai mult. De asemenea, afro-americanii prezintă un risc mai mare (44%) față de albii americani (41%), conform aceleiași surse.

Cum puteți reduce riscul de demență?

Deși vârsta și predispozițiile genetice nu pot fi controlate, există o serie de măsuri care pot preveni sau întârzia apariția demenței:

• 1. Menținerea sănătății cardiovasculare

„Ceea ce este bun pentru inima ta este bun și pentru creier”, explică Dr. James Galvin de la Universitatea din Miami.

Hipertensiunea arterială, diabetul și colesterolul crescut pot afecta fluxul sanguin către creier, crescând riscul de demență.

• 2. Activitatea fizică

Exercițiile regulate ajută la menținerea unei circulații optime și la prevenirea obezității, un alt factor de risc major.

• 3. Protecția creierului

Folosirea căștii de protecție în timpul activităților sportive sau evitarea traumatismelor craniene reduce riscurile asociate leziunilor cerebrale.

• 4. Activități sociale și intelectuale

Implicarea în activități sociale și provocări cognitive stimulează conexiunile neuronale. De asemenea, utilizarea aparatelor auditive poate preveni izolarea socială cauzată de pierderea auzului.

• 5. Alimentație sănătoasă și controlul greutății

Adoptarea unei diete echilibrate și menținerea unei greutăți sănătoase reduc riscurile asociate diabetului și hipertensiunii, factori critici pentru sănătatea creierului.

Conform cercetătorilor citați de Euronews, măsurarea riscului de demență de-a lungul duratei de viață poate ghida intervențiile de sănătate publică.

Dr. Galvin subliniază importanța prevenirii și afirmă că “este esențial să construim un creier mai puternic pe măsură ce îmbătrânim”.

Aceste concluzii întăresc nevoia unei abordări proactive, în care stilul de viață sănătos și controlul factorilor de risc să fie prioritare.