Canalul Panama: Un proiect care a schimbat istoria comerțului global
Canalul Panama, administrat de Panama din 1999, esențial pentru comerțul global, leagă oceanele Atlantic și Pacific, economisind timp și costuri semnificative prin scurtarea rutelor maritime cu până la 22 de zile.
Canalul Panama, cu o lungime de 82 de kilometri, este o realizare inginerească ce leagă oceanele Atlantic și Pacific, simplificând transportul maritim global. Deschis în 1914, canalul a redus distanța pe care navele trebuiau să o parcurgă pentru a ocoli Capul Horn, de la aproximativ 12.875 de kilometri la 3.200 de kilometri. Această scurtătură economisește nu doar timp, ci și costuri semnificative pentru operatorii maritimi.
Istoria construcției
Primele încercări de construire a unui canal transoceanic au fost inițiate de inginerul francez Ferdinand de Lesseps în 1881, dar proiectul s-a confruntat cu provocări majore. Relieful dificil al istmului Panama și bolile tropicale precum malaria și febra galbenă au decimat forța de muncă, cu peste 20.000 de decese înregistrate. Pierderile financiare au atins aproximativ 287 de milioane de dolari, ceea ce a dus la abandonarea proiectului.
Statele Unite au preluat construcția în 1904 sub conducerea președintelui Theodore Roosevelt. Dr. William Gorgas a implementat măsuri sanitare pentru a combate bolile, reducând semnificativ mortalitatea. Proiectul a fost finalizat în 1914, cu utilizarea unui sistem de ecluze care a rezolvat provocările reliefului montan.

Transferul controlului și administrarea actuală
Inițial, canalul a fost administrat de Statele Unite, ceea ce a generat tensiuni cu statul Panama. Tratatele Torrijos-Carter din 1977, semnate de președintele american Jimmy Carter și liderul panamez Omar Torrijos, au prevăzut transferul gradual al controlului către Panama, proces finalizat la 31 decembrie 1999.
Președintele panamez Mireya Moscoso a declarat atunci: „Astăzi, Panama preia ceea ce este, și a fost întotdeauna, al nostru.”
Astăzi, canalul este administrat de Autoritatea Canalului Panama (ACP), care gestionează operarea, întreținerea și modernizarea acestuia. Proiectul de extindere finalizat în 2016, cunoscut ca „Canalul Neo-Panamax”, permite tranzitul navelor mai mari, consolidând rolul canalului în comerțul global.
Taxele de tranzit
Taxele percepute pentru tranzit sunt o sursă esențială de venit pentru Panama. Acestea variază în funcție de tipul și dimensiunea navei. De exemplu, nava Coral Princess a plătit 226.000 de dolari pentru un tranzit în 2003, iar cea mai mică taxă, de 36 de cenți, a fost plătită în 1928 de Richard Halliburton, care a traversat canalul înot. Potrivit ACP, veniturile generate de canal au depășit 3 miliarde de dolari în 2022, susținând economia Panama.

Declarațiile lui Donald Trump
În discursul său inaugural din 20 ianuarie 2025, președintele Donald Trump a criticat transferul canalului către Panama și a subliniat sacrificiile americane pentru construirea acestuia. Conform Associated Press News, Trump a declarat:
„Mii de americani au muncit în condiții imposibile și au plătit cu viețile lor pentru acest proiect monumental. Este inacceptabil ca acest sacrificiu să fie uitat.”
„Cei care au muncit și au murit pentru acest canal merită mai mult decât o simplă mențiune în manualele de istorie. Sacrificiul lor ne obligă să ne apărăm moștenirea, să protejăm ceea ce este al nostru.”
El a menționat pierderile financiare și umane, inclusiv peste 5.600 de decese și costuri de 375 de milioane de dolari (echivalentul a peste 10 miliarde astăzi).
Trump a criticat și influența Chinei asupra zonei, acuzând companiile chineze că au dobândit control strategic prin concesiuni pentru porturile Balboa și Cristóbal. El a afirmat:
„Panama a deschis ușa Chinei, iar acum navele americane plătesc taxe exorbitante în timp ce Beijingul câștigă influență.”
„Beijingul controlează indirect o rută comercială vitală, iar asta ne amenință interesele.”
Reacția Guvernului Panamez
Declarațiile președintelui Trump au generat reacții puternice din partea autorităților panameze.
Președintele José Raúl Mulino a reafirmat suveranitatea Panama asupra canalului, subliniind că "singurele mâini care controlează canalul sunt panameze și va continua să fie așa".
Mulino a mai adăugat că acuzațiile privind influența Chinei asupra operațiunilor canalului sunt nefondate și reprezintă o încercare de a submina suveranitatea Panama:
„Canalul Panama este un simbol al independenței noastre și o resursă strategică a poporului panamez. Nu acceptăm nicio ingerință externă.”
De asemenea, Panama a adresat o scrisoare către Secretarul General al ONU, Antonio Guterres, subliniind că astfel de amenințări încalcă Carta Națiunilor Unite, care interzice folosirea sau amenințarea cu forța împotriva integrității teritoriale sau independenței politice a oricărui stat, informează The Times & The Sunday Times.
Într-o declarație oficială, ACP a afirmat:
„Canalul Panama este administrat de panamezi pentru întreaga lume. Nu există nicio influență străină asupra operațiunilor noastre, iar suveranitatea noastră este intactă.”
Interesele chineze în Canalul Panama
China, prin companii precum CK Hutchison Holdings, operează terminale portuare strategice în proximitatea canalului. Aceste investiții fac parte din inițiativa „Belt and Road”, axată pe expansiunea economică globală. Totuși, ACP și experții independenți subliniază că aceste interese economice nu echivalează cu un control politic sau administrativ asupra canalului.
Importanța strategică și economică
Canalul facilitează 3% din comerțul mondial, iar Statele Unite sunt principalul utilizator, contribuind cu 67% din traficul total. China, al doilea cel mai mare utilizator, reprezintă 16% din acest trafic. Canalul scurtează timpul de tranzit cu până la 22 de zile, economisind resurse substanțiale pentru fiecare navă, consolidând astfel lanțurile globale de aprovizionare.