Buzz Aldrin: O Viață Printre Stele

Buzz Aldrin, născut Edwin Eugene Aldrin Jr. pe 20 ianuarie 1930, este o figură iconică în istoria explorării spațiale, ingineriei și aviației, fiind cunoscut ca al doilea om care a pășit pe Lună în timpul misiunii istorice Apollo 11.

Născut în Glen Ridge, New Jersey, Aldrin a crescut într-o familie unde tatăl său, Edwin Eugene Aldrin Sr., a fost aviator și veteran al Primului Război Mondial.  Buzz s-a remarcat de mic , absolvind pe locul trei în clasa sa la Academia Militară a Statelor Unite de la West Point în 1951, cu o diplomă în inginerie mecanică.

Deși tatăl său își dorea ca el să urmeze o carieră navală, Aldrin a ales să se alăture recent înființatei Forțe Aeriene a Statelor Unite. Pasiunea sa pentru aviație și determinarea sa au devenit evidente în timpul Războiului din Coreea, unde a efectuat 66 de misiuni de luptă și a doborât două avioane MiG-15. 

Potențialul intelectual al lui Aldrin l-a condus la Institutul de Tehnologie din Massachusetts (MIT), unde a obținut un doctorat în științe astronautice în 1963. Teza sa, Tehnici de ghidare pe linia de vedere pentru întâlniri orbitale pilotate, a pus bazele manevrelor de andocare orbitală, câștigându-i porecla „Dr. Rendezvous”. Cercetările și expertiza sa inovatoare în mecanica orbitală l-au poziționat ca un candidat de frunte pentru programul de astronauți al NASA.

În 1963, Aldrin a fost selectat ca parte a Grupului 3 de Astronauți al NASA, devenind primul astronaut cu un doctorat. 

Prima misiune spațială a lui Aldrin a avut loc la bordul Gemini 12, în noiembrie 1966. În calitate de pilot al misiunii, Aldrin a redefinit activitatea extravehiculară , cunoscută și sub numele de „plimbare spațială.” Misiunile anterioare s-au confruntat cu probleme legate de oboseală și mobilitate, dar antrenamentul meticulos subacvatic și planificarea riguroasă ale lui Aldrin au revoluționat abordarea. 

Pe 20 iulie 1969, Buzz Aldrin, alături de Neil Armstrong și Michael Collins, a realizat ceea ce odată părea imposibil: aselenizarea echipajului uman pe Lună. În calitate de pilot al modulului lunar Eagle, Aldrin a coborât pe suprafața lunară și a pășit pe Lună la ora 03:15 UTC, pe 21 iulie 1969, devenind al doilea om care a făcut acest lucru, după Armstrong. Primele sale cuvinte, „Deșert magnific,” au surprins frumusețea austeră a peisajului lunar.

Aldrin s-a retras de la NASA în 1971 și a devenit comandant al Școlii de Piloți de Testare a Forțelor Aeriene ale SUA. Totuși, tranziția la viața civilă a fost dificilă. Luptând cu depresia clinică și alcoolismul, Aldrin s-a confruntat cu încercări personale pe care le-a relatat ulterior în autobiografiile sale, Return to Earth (1973) și Magnificent Desolation (2009). Onestitatea sa despre aceste lupte a adus în prim-plan provocările de sănătate mintală întâmpinate de astronauți și de cei care lucrează în medii de înaltă presiune.

În ciuda acestor dificultăți, pasiunea lui Aldrin pentru explorarea spațiului nu a dispărut. A dezvoltat Aldrin Cycler, un concept de traiectorie pentru optimizarea călătoriilor între Pământ și Marte. 

Inițiat pentru prima dată în masonerie la Oak Park Lodge No. 864 din Alabama, Buzz Aldrin a fost ridicat la gradul de Maestru Mason la Lawrence N. Greenleaf Lodge No. 169 din Colorado. De asemenea, a fost un membru activ al Clear Lake Lodge No. 1417,  din Seabrook, Texas. 

În timpul călătoriei către Lună cu misiunea Apollo 11, Marele Maestru al Texasului a aprobat înființarea unui corp masonic conex al Marii Loji din Texas pe Lună. Buzz a dus cu el și un steag masonic din mătase lucrat manual în această călătorie spațială; steagul se află acum în arhivele Casei Templului din Washington, D.C.

 Ca susținător al viitorului umanității în spațiu, el întruchipează dorința de a explora necunoscutul și de a inspira generațiile să țintească spre stele, iar astăzi, la momentul realizării acestui material, Buzz Aldrin este în viață și împlinește 95 de ani.